Eu, Alex am descoperit oarecum târziu o poftă nebună de a râde exuberant, de a sări și de a mă exalta care toate îmi erau într-un fel „interzise” ca și adult în toată firea. Dar era cumva ceea ce îmi lipsea: mai puțină seriozitate cu care crescusem și mă obișnuisem ca parte a personalității mele, ci din contră pasiune, patos și frenezie. Mă emoționez și acum aducându-mi aminte de mine tatonând și descoperind prin joacă și jocuri la mai bine de 20 de ani, o bucurie imensă de viață și o libertate de exprimare și manifestare.
Evident că nu m-am putut abține să fiu și serioasă și, deși toți prietenii și adulții din jurul meu mă luau peste picior cu „jocurile mele de copii”, am ținut să împărtășesc și altora bucuria de a se juca și dacă nu mai sunt copii. Mai ales în sensul ăsta s-a născut ideea de Mirakolix, iar eu și astăzi trăiesc pendulând între „în joacă” și „cu seriozitate” indiferent că e vorba de flăcăii mei (a căror chef de joacă uneori îmi aduce aminte ce adult sunt, dar cu care am șansa de a învăța și mai mult prin joacă și de la jocuri), de flăcăii și flăcăiandrele altora, de căței sau de beneficiarii activităților Mirakolix.
Ne vedem la joacă!
