Am descoperit cu ani în urmă încă o poftă și o plăcere imensă de joacă, deși trecusem de mult de perioada copilăriei. Cu fiecare joc și joacă parcă mi se dezvăluia o lume fantastică, în care – ca și adult – nu îmi era teamă să dau frâu liber imaginației, să experimentez lucruri și situații inedite, să mă entuziasmez, să mă confrunt cu înfrângeri, să râd exuberant, dar și în care simțeam fiecare părticică din mine dezvoltându-se. Îmi plăcea să observ cât de intens mă pot concentra, că am o gândire strategică (ceea ce nu crezusem înainte), că sunt un bun observator și că pot comunica cu ceilalți în cele mai diferite feluri.
Cu bucuria cu care mi se dezvăluia această lume miraculoasă a jocului am întâlnit și alți adulți fascinați de joacă și de tot ceea ce aceasta poate determina în fiecare „jucător” indiferent de vârsta lui/ei.
Și cautând ceva care să ne reprezinte viziunea aceasta de miracol prin joacă, pe vremea lui Făurar prin 2006, surorile Teo și Alexandra Vlad, Mirona Stănescu și Roxana Mândrescu și-au amintit de druidul „Mirakulix” din Asterix și Obelix care împrăștie magie cu bagheta sa magică.
Și așa s-a născut ideea de „Mirakolix”: o asociație care să promoveze joaca de la orice vârstă ca pe o resursă „miraculoasă” de experimentare și exuberare.
Vă invit cu drag să (re)descoperiți joaca și jocurile alături de Mirakolix.
Alexandra lui Mirakolix
