Primăvara este aici! O putem simţi în aer. Şi ne dorim să ne bucurăm de ea din plin. Cum putem face asta? Oh, dar este foarte simplu – nu este nevoie decât să ieşim afară şi să ne lăsăm răsfăţaţi de căldura soarelui.
Dar înainte de a face acest lucru am petrecut o perioadă frumoasă în interior. Pe 24 aprilie grupul de voluntari voinici, Inside Ride, şi-au împachetat lucrurile şi au plecat spre Întorsura Buzăului. Aveau cu ei şi multe cutii grele. Vă întrebaţi ce se afla în ele? Vă vom împărtăşi şi vouă – erau multe, multe jocuri de masă, jocuri care au ajutat oamenii să se transpună în pielea a diferite personaje de-a lungul serii petrecute împreună. Am găzduit de această dată deja tradiţionala noastră seară de jocuri în barul Montana (cunoscut şi sub denumirea de “La Chinezu”).
A fost extraordinar să petrecem împreună mai bine de patru ore jucându-ne, explicând, povestind şi distrându-ne. Ne-am jucat Snapshot, Om Nom Nom, Mamma Mia, Saboteur, Quixo, Mastermind, Dixit şi alte jocuri faine. Ne-am întâlnit acolo cu multe feţe familiare, dar şi unele noi. Au participat nu doar tineri, ci au fost oameni de mai toate vârstele. Mulţumiri din inimă toturor celor prezenţi!
Iar dacă nu aţi reuşit să ajungeţi de această dată, dar vă doriţi, atunci nu rataţi noutăţile de pe pagina noastră de Facebook şi fiţi prezenţi la următoarea seară de jocuri.
Dar acum să revenim la partea cu bucuratul de căldura soarelui. În dimineaţa următoare (25 aprilie) ne-am întâlnit cu câţiva oameni în faţa liceului “Mircea Eliade”. Mulţi dintre aceştia îi întâlnisem seara precedentă “La Chinezu”, dar acum ni s-au alăturat şi alţii, spre bucuria noastră. În total am fost 21. Vă întrebaţi oare de ce aceşti oameni şi-au dat întâlnire la o anumită oră şi un loc dinainte stabilit?… pentru a merge într-o drumeţie 
Yuki (una dintre tinerele care ne-a însoţit) ne-a sugerat o rută faină pentru drumeţii şi ne-a oferit şi un loc în grădina sa pentru a face un foc de tabără la final de drumeţie. Astfel, am pornit în descoperirea frumoaselor dealuri din Floraia Mică. Priveliştea era minunată şi liniştită. La un moment dat ne-am ascuns de soare sub umbra unui copac, doar pentru a ne bucura de moment şi a conştientiza frumuseţea naturii ce ne înconjura.
În drumul nostru fiecare îndeplinea câteva sarcini drăguţe – precum îmbrăţişatul unui copac, învăţarea unor cuvinte noi din alte limbi, exprimarea bucuriei faţă de frumuseţea naturii, complimentarea unei personae din grup şi aşa mai departe. Am avut chiar şi câteva sarcini care ne-au pus nu doar corpurile în mişcare, dar şi mintea.
La întoarcerea spre grădina lui Yuki care ne aştepta înfometaţi, am strâns împreună câteva crengi rupte de copaci pentru face focul, pregăti mâncarea şi nu în cele din urmă, ospăta cu poftă. La final am realizat că întreaga experienţă a durat fix şapte ore…timpul zboară, când te simţi bine!
Noi ne dorim să repetăm această experienţă cât de curând!
Până atunci…veselie multă să fie!
